Andreas Longinus Pitters: “Mindfulness-ul ajută extraordinar de mult la reducerea nivelului de stres”

– Interviu cu Andreas Longinus Pitters, tânăr antreprenor, trainer și vizionar

– Cine este Andreas Pitters?

– Sunt un gânditor și un acționar, o persoană care speră că va avea un impact pozitiv pentru cei din jurul lui și care va putea crește prin binele pe care îl face. Am început pe un drum puțin mai ciudat decât restul persoanelor din generația mea. La vârsta de 18 ani am plecat de acasă, la facultate. Am ales să studiez Managementul Resurselor Umane și Psihologia, inițial dorind să devin psiholog, însă ar fi fost cea mai mare greșeală din viața mea. Din fericire, m-am decis să mă formez pe partea de Resurse Umane. Motivul pentru care am ales să fac training pe acest segment este pentru că dezvoltarea resurselor umane mi se pare cea mai pozitivă latură a domeniului. Din păcate, în România, Resursele Umane se rezumă doar la recrutare, însă în țările mai dezvoltate, ele sunt considerate un punct strategic în organizație și un punct de reper pentru bunăstarea firmei. Acest departament poate fi privit deseori cu scepticism, având un caracter negativ: se ocupă de concedieri, acțiuni disciplinare, performanță, angajații lui fiind priviţi cu ochi răi de către ceilalți salariaţi ai firmei. În schimb, trainingul sau latura de dezvoltare a resurselor umane este privită cu ochi buni.

În momentul în care primesc sau creez o strategie de dezvoltare a resurselor umane, trebuie să țin cont atât de organizație, cât și de persoana care duce la bun sfârșit sarcina pentru care este angajată. Adică, pot lucra la obiectivele de motivare, la aspirațiile oamenilor, bucuria acestora de a merge la lucru. Astfel, dezvoltarea resurselor umane este mult mai importantă pentru mine decât disciplinarea lor.

– Ce legătură are mindfulness-ul cu resursele umane și ce înseamnă, mai exact, mindfulness?

– Mindfulness-ul are legătură cu tot: înseamnă prezență, conștiință, însă nu avem un corespondent pentru el în limba română. Resursele umane sunt cea mai prețioasă resursă a unei organizații, iar mindfulness-ul contribuie la creșterea capacității unei persoane de a lua decizii inspirate, de moment, pentru ea însăși și pentru organizație. Mindfulness-ul ajută extraordinar de mult la reducerea nivelului de stres. La începutul anilor 2000, a intrat pe piața mondială prima formă de mindfulness prin training, care se referea la reducerea stresului prin mindfulness, pentru că o persoană stresată poate să facă greșeli mult mai mari decât una care face lucrurile conștient, rațional și nu răspunde impulsurilor de moment, mindfulness-ul ajutând la reducerea percepțiilor negative, a prejudecăților, a simțurilor negative, reducând factorul de risc. Trainingul pe mindfulness este dovedit că ajută oamenii să fie mai prezenți, mai pro-activi, dar și să facă lucrurile cu plăcere și să înțeleagă încotro se îndreaptă, cum se aliniază sarcinile lor cu valorile lor personale. Acesta este un lucru deosebit de important, în special pentru antreprenori, unde locul de muncă trebuie să fie extensia lor proprie și nu doar un alt job, unde ești condus de sarcinile tale și nu tu îți conduci sarcinile. Momentan, la nivel global, India și Mexic sunt singurele țări în care companiile mari investesc în resursele umane, ele fiind la potențial maxim. În 30 de ani, probabil că ele vor fi și cele mai puternice țări pentru simplul fapt că rata natalității este mai mare decât rata mortalității.

– De unde ți-a venit inspirația să pornești pe drumul acesta, mindfulness?

– După absolvirea facultății, am muncit o perioadă de timp în Anglia, într-un mediu foarte solicitant. Am lucrat în mediul legal și în domeniul asigurărilor, două industrii foarte solicitante, unde oamenii muncesc poate 60-70 de ore pe săptămână, față de limita normală de 37-40 de ore. Apoi, am lucrat aproape un an în India, de unde am putut să privesc Europa prin cu totul alți ochi. Pe de o parte, Europa face un lucru foarte bun că începe să renunțe la trecut și se uită mai mult spre ce poate să fie, dar pe de cealaltă parte, adoptă practici vestice, americane, foarte capitaliste, care exploatează resursele umane în deplinătatea lor, pentru consumerism. Europa se mișcă foarte repede, oamenii au foarte puțin timp, iar timpul este cea mai prețioasă resursă pe care o avem în viața noastră. În Asia, oamenii sunt mult mai relaxați. Conceptul de mindfulness izvorăște din budism, însă înainte ca budiștii să ajungă la conceptul de mindfulness, indienii îl practicau deja de 400 de ani. Acest lucru se reflectă foarte mult în practicile lor de muncă, unde, indiferent de gravitatea situației, oamenii sunt foarte calmi, liniștiți, răbdători, eficiența lor fiind extraordinară. Ideea mi-a venit în India, datorită celor cu care am vorbit, care au lucrat o viață întreagă în haos, în mișcare, în fugă și au ajuns la pensie, speriați, pentru că pensia este cel mai mare criminal al oamenilor. În momentul în care el are ceva de făcut, tinde să trăiască pentru lucrul acela, iar noi funcționăm după o mentalitate diferită. Astfel, trăind și practicând mindfulness-ul timp de un an, am fost foarte surprins când am revenit în Marea Britanie și am fost prins într-un fel de vacuum de timp, unde oamenii trăiesc pentru weekend, pentru salariu, pentru amânare și abia așteaptă să iasă la pensie. Într-adevăr, este destul de greu să schimbi mentalitatea unei persoane care a trăit și a lucrat o viață întreagă într-un asemenea sistem, însă, din nou, spre surprinderea mea, în țările vest – europene, oamenii sunt foarte deschiși la nou. Astfel, pensionarii italieni, spanioli, francezi sunt deschiși către lucrurile acestea.

– Pentru că vorbim de un concept nou, cum ar putea fi mindfulness-ul aplicat pentru a mări productivitatea românilor?

– Poate cel mai mare avantaj al României și în general, al țărilor în dezvoltare, este că există un uriaş potențial brut, care, cu îndrumarea necesară, poate să se dezvolte extraordinar de repede. Foarte multe țări se confruntă momentan cu problema că trebuie să dezvețe practici greșite de până acum. România este încă deschisă la nou, încă poate să crească extraordinar de mult, nu este atât de mult rău făcut organizațiilor sau structurilor de afaceri la nivel național încât să trebuiască să facem eforturi supraomenești pentru a le remedia. Mindfulness-ul ajută foarte mult antreprenorii români, în condițiile în care el contribuie la îmbunătățirea stilului de viață, a minții, care până la urmă creează compania, o ține în viață și o duce mai departe. Cu ajutorul mindfulness-ului, putem reduce pierderile pe care le avem, atât la nivel profesional, cât și organizațional.

– Cum privești România din perspectiva unui tânăr care a călătorit pe mai multe continente?

– Pentru mine, România este acasă, este țara mea, sunt mândru că sunt român, peste tot pe unde am fost, am fost mândru că sunt român. Mi se pare că țara noastră are un potențial extraordinar, am auzit un citat care, cred că se potrivește foarte bine: „România, săraca țară bogată”. Avem foarte multe resurse, oameni extraordinar de primitori. Într-adevăr, am călătorit cu locul de muncă pe trei continente, aș vrea să fi fost în mai multe. În America de Sud am observat o ospitalitate grozavă, nu la același nivel ca în România. În Europa, mi se pare că România are o ospitalitate deosebită, în Asia am întâlnit o ospitalitate similară cu România, doar că în România mi se pare că voia bună și autenticitatea oamenilor sunt cel mai de preț lucru.

– Bazat pe experiența ta, ce sfat le-ai da tinerilor care aleg să lucreze în corporațiile românești?

– Momentan, urmăm o structură foarte dăunătoare. Mereu vedem, ori prin publicitate, ori prin marketing, idealuri. Vedem corporatistul, care îmbracă un costum de 2.000 de euro, conduce o mașină de 200.000 de euro, trăiește într-o casă de 2 milioane de euro, este în datorii până peste cap, lucrează 70-80 de ore pe săptămână, nu are viață personală, nu are timp de nimic, trăiește într-un cerc vicios, care îl îndepărtează de valorile personale și de lucrurile la care de fapt tânjește și vede că, cu toți banii din lume, nu poate să le obțină. Oamenii care ajung într-adevăr la nivelul acesta, sunt oameni care, toată viața lor, începând de la tineri, lucrează extraordinar de mult, își dedică foarte multă energie sistemului din care fac parte și își refuză un trai liniștit sau o viață pe măsura dorințelor lor. Lucrurile, din ce am văzut, în lume, se pot întâmpla și altfel. Se pot întâmpla mult mai bine. Pentru un tânăr, care încearcă să promoveze în carieră, din punctul meu de vedere, cel mai important aspect este mobilitatea. Contextul este foarte important. Avem un tânăr, care a terminat facultatea, se află într-un context nou. Majoritatea persoanelor cu care am vorbit, performează sau au o performanță mult mai ridicată în afara zonei lor de confort. În momentul în care un tânăr a terminat facultatea, iese afară din zona lui de confort. Se angajează, are o performanță, absoarbe foarte multă informație, învață să se integreze în context. Se aliniază cu el, cu mai mult sau mai puțin efort. De cele mai multe ori, un tânăr care intră într-o nouă zonă de confort, va face tot posibilul să rămână și să continue în contextul respectiv. După care, se intră într-o perioadă de stabilizare, unde contextul este cunoscut, fructificabil. După această perioadă, contextul devine nefructificabil și apare plafonarea, unde foarte multă lume se situează. Același lucru, de la 9 la 5, muncim, supraviețuim, trăim week-end-ul. În momentul acela, un tânăr, un om muncitor, poate să exploateze situaţia, să încerce să stoarcă cât mai mult din contextul respectiv, dar și asta ajunge la un punct. În momentul în care situaţia nu se mai poate exploatată, trebuie schimbată. Ne este foarte frică de schimbare, în special în ceea ce înseamnă domeniul personal, ne este foarte frică să schimbăm locul de muncă la propria noastră inițiativă. Asta, desigur, exceptând condițiile în care se întâmplă lucruri foarte grave, sau ne displac extraordinar de mult, dar sunt excepții. Ceea ce le-aș spune eu tinerilor, este că mobilitatea este cel mai important lucru în carieră. Este foarte important să ne mișcăm, să creștem, să obținem cât mai mult în cât mai scurt timp și să mergem mai departe, să stoarcem alte contexte din care putem obține ceea ce avem nevoie. Progresul în carieră nu se întâmplă într-un singur loc, ideea că mergi și lucrezi într-o multinațională și stai acolo toată viața și înduri orice numai ca să ajungi mai marele multinaționalei este o utopie, care, cel puțin în părțile cele mai dezvoltate ale lumii, nu mai este urmată. Filozofia aceasta a fost dată la o parte. Ne condiționăm extraordinar de mult și, ca tineri, nu ar mai trebui să facem acest lucru, în sensul că, din cele mai mari dezamăgiri ale mele profesionale, au ieșit cele mai mari realizări și am ajuns să spun „ce bine că am evitat asta” sau „ce bine că nu s-a întâmplat ce mi-am dorit”, în condițiile în care, foarte, foarte mult ne concentrăm pe „cum” și nu ne concentrăm atât pe „ce”. Limităm extraordinar de mult potențialul nostru, ca tineri, când ne spunem „eu nu vreau un job care să….” și scriem pe foaie „eu vreau un job” sau „eu vreau o poziție care să-mi ofere banii aceștia, timpul acesta, satisfacția asta, colegii aceștia, mediul acesta, vreau să mă simt așa, așa, așa”. Nu, eu vreau jobul la Corporația X, specific, foarte specific, iar în momentul în care nu obținem jobul respectiv, suntem foarte dezamăgiți, foarte deprimați, dezarmonizați şi este un lucru care trebuie evitat.

Comentarii

comentarii

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here