Eduard Radu: “În România sunt manageri foarte buni și cu abilități de leadership”

Eduard Radu - AccederInterviu cu Eduard Radu, Managing Consultant – Acceder

– Care este sfera preocupărilor dumneavoastră?

– Mă ocup cu training și consultanță în zona de management. Practic, ajut patronii și companiile să-și dezvolte echipa de conducere. Formula celor patru competențe pe care am prezentat-o este o combinație între experiență, cei 20 de ani de management în România și în străinătate și cercetare. Am identificat prin cercetare și experiență că în aceste patru competențe se pot încadra toate comportamentele pe care le are un manager care este și lider bun, care își implică oamenii, îi motivează, știe să stabilească un obiectiv și după ce l-a stabilit, știe să valideze și să-l comunice angajaților ca să obțină încrederea lor. Degeaba are un obiectiv, dacă toți angajații spun: „La revedere! Este obiectivul tău, noi nu credem în el”. Sunt cumva și de bun simț, dar ele sunt bazate pe observația mea pe parcursul celor 20 de ani și pe cercetarea pe care am făcut-o de-a lungul timpului. Este chiar și un studiu care spune că cele patru competențe au dublat profitul generat de directorii de vânzări cu diviziile lor față de managerii care erau considerați mediocri din punct de vedere al profitului. Deci dublu profit prin folosirea celor patru competențe, cei care le-au demonstrat, față de cei care nu le-au demonstrat în mare măsură, pluteau și ei pe acolo, erau manageri care sincer nu dădeau dovadă de abilități de leadership.

– Din experiența ta, în ce stadiu al dezvoltării consideri că se află în prezent piața românească?

– În 2015, piața românească consider că este o piață matură din punct de vedere al abilităților de management, în sensul că în România sunt manageri foarte buni și cu abilități de leadership. Sunt foarte mulți români care pleacă din România pentru că sunt selectați de corporații să lucreze, așa cum am fost eu în Belgia, sau în Varșovia. Ei lucrează în străinătate și conduc, pe disciplina lor, toată lumea din compania respectivă. Am foști colegi din corporațiile în care am lucrat care sunt în Africa de Sud, în Rusia, care conduc o regiune, deci trei, patru, șase țări. Sunt foarte mulți români care sunt plecați în străinătate și care dovedesc că românii sunt deja la nivelul managerilor din străinătate.

– Consideri că acei români care au plecat în străinătate, au plecat pentru că în România nu se puteau realiza, sau au plecat pentru că doreau mai mult decât le putea oferi piața românească?

– Da, cred că le oferea mai mult, nu neapărat piața, cât compania. Este clar că dacă ești responsabil, să zicem, de o fabrică în România, iar compania îți spune „Haide în Praga”, doar ca exemplu, „Haide în Praga și să conduci 10 fabrici în trei țări”, este o oportunitate. Ai și beneficii mai multe, dar este o oportunitate în compania respectivă pe care nu aveai cum să o ai în România, unde sunt doar două sau trei fabrici. Sau în România, per ansamblu, unde sunt mai puține oportunități în sensul că o altă companie să-l angajeze și să-i spună „Uite, te fac eu director general”. Acest lucru de altfel se întâmplă, dar sunt puține oportunități de genul acesta.

– Ce te-a determinat să faci saltul de la manager într-o corporație, la training propriu-zis?

– Bună întrebare. Eu am visul acesta de mic, să zic așa, undeva de la 20 de ani când am început să învăț și să devin autodidact în psihologie, în Canada. Am mers la câteva seminarii și am devenit foarte inspirat de ce am auzit acolo și am zis că vreau să creez același sentiment și aceleași beneficii pentru alți oameni în viitor. N-am știut când voi ajunge să fac asta, dar acesta a fost visul meu acolo, de la 20 de ani. Între timp am lucrat ca manager director de resurse umane, director de vânzări și în 2013 am luat decizia să încep să fac acest lucru.

– Cum ți se pare piața pe domeniul training după doi ani?

– Mi se pare o piață pregătită și la nivel de IMM-uri, ca să nu zic la nivel de companii mari, fie că sunt ele cu capital local sau străin, pregătită să investească în oameni. Micii antreprenori români deja, de când depășesc o mărime de 10 angajați, încep să conștientizeze că trebuie să investească în el/ea sau în echipă.

– Credeți că doi ani este suficient pentru ca o astfel de afacere să se maturizeze?

– Nu, este nevoie de minim 10 ani ca să se maturizeze, pentru că trebuie să găsești modelul potrivit din punct de vedere didactic: ce fel de cursuri și programe de consultanță prind cel mai bine, să ai suficienți clienți pe baza cărora să poți să îți dezvolți o clientelă matură și o echipă. În domeniul acesta, identificarea unei echipe este cel mai greu lucru, alături de loializarea sa, pentru că este foarte ușor să pleci, cum am făcut și eu, și să îți pornești propria afacere pe cont propriu.

Sursa foto:

https://www.facebook.com/eduard.radu.501

http://acceder.ro/

Răspunde

Introduceți comentariul
Introduceți numele dumneavoastră aici