Interviu cu Tedy Necula, producător, regizor şi speaker
Tedy Necula, un tânăr regizor român a arătat că nu există dizabilitate care să te împiedice să fii cel mai bun în domeniul tău.
– Cum ți-ai descoperit pasiunea pentru acest domeniu?
– Pot să spun că filmul m-a ales pe mine. În 2002, am jucat în „Noro”, un film românesc despre o familie care are un copil cu handicap. Un an mai târziu, odată cu intrarea mea în liceu, am văzut cum se fac filmele. Am participat la câteva proiecte școlare care au avut ca obiectiv realizarea unui film despre viața în liceu, iar acelea au fost încercări. Tot atunci, având o experiență în ONG-uri, am produs pentru ele spoturi sociale. Primul spot a fost cu un ou, pentru o campanie de control medical în timpul sarcinii și tot așa, din gură în gură, am ajuns să fiu specializat pe partea aceasta de campanii, dar într-o manieră pozitivă, pentru că buba pe care am văzut-o încă de acum 10 ani, era că totul se comunica negativ. Toți ceilalți se ceartă pentru a transmite un mesaj, totul se comunica negativ și șocant. Cum s-a produs schimbarea – schimbare și atunci am preluat această dorință de a arăta pozitivul, de a arăta schimbarea, cum îmi place să spun: cum îți pui întrebările de azi. Eu mă întreb: cum ar fi dacă ar fi bine? Și atunci, punând întrebarea aceasta și în cadrul unei campanii, la modul de promovare al oricărui fel mesaj, social, comercial etc., ajungi la o viziune pozitivă, inspirațională. Ce am făcut în ultimul timp a fost să acumulez tot ceea ce știu din comunicarea inspirațională pozitivă, cu un mesaj uman și să îndrept toate gândurile spre video, atât gândurile comerciale, cât și gândurile personale, cu un singur individ.
– Care a fost proiectul tău de suflet?
– Mă bucur foarte mult de contactul cu fiecare proiect. Nu este un proiect care să spun acum că îmi pare rău că am fost acolo. Poate mi-a părut atunci rău, eram obosit, era normal, dar acum când mă gândesc, toate proiectele au avut valoare și revelațiile pe care mi le-au dat. Toate contează. Cu adevărat remarcabile rămân spotul cu oul, filmul cu femeile deținute din Cluj, care au avut parte de un curs de scriere creativă, filmul pe care vreau să îl fac, care este un film de ficțiune și încă sunt în finanțare cu el, un film care se întâmplă exclusiv într-un vagon de metrou.
Recent am adăugat pe site-ul meu câteva filme integrale, pe care le-am realizat, cu subiecte diverse, unul dintre ele fiind „Aripi de foc”, primul spectacol de dans comunitar din România, altele având teme educaționale, de liceu, de universitate, în general, filme care inspiră.
– Cum ți s-a părut piața din România pentru un realizator de filme?
– Apreciez toate agențiile care încearcă să valorifice ceva special, bun și diferit, doar că în viziunea lor înseamnă să ia întotdeauna regizor nordici, care pe drept au o școală de design, o școală de publicitate. Regizorii noștri care filmează filme minimaliste și care puțini dintre ei au idei, este mai greu să aibă o viziune la același nivel. Dar, cred că la nivel de creație mi se pare o cacealma. Nu suport, este o realitate și o spun în felul acesta, nu suport nici un spot audio, nici un spot de radio, toate sunt false. Voci false, nu simt nimic din suflet, nimic real. Pe partea de video, de publicitate video, din nou copiem mult. Copiem mult, avem mesaje destul de frivole, rar câte ceva interesant, iar de obicei când apare câte ceva interesant, e cealaltă parte, că nu este numai vina agenției și clientul dorește ce crede el că e bun. Dar ce crede el că e bun, de obicei este o copie la ce a văzut pe internet sau în altă parte. Atunci, când vezi un spot creativ, înseamnă că fie este un proiect pro-bono, care dă șansa unui copil capabil, care gândește și nu dă un mesaj negativ, care să emoționeze prin șoc, deci un mesaj pozitiv care să emoționeze prin soluția vizual – creativă pe care ți-o dă. Și aici pot să dau două exemple simple ca să înțelegi la ce mă refer. Campania „Salvați Copiii” cu „Ți-am pregătit un pat la noi în celulă!”, are un mesaj puternic, este vizual. Zece ani mai târziu, „Salvați Copiii” scoate spotul acela cu copilul care ia palme pe holul acela verde, rece. Sunt două campanii care au același mesaj, dar abordări complet diferite și în discordanță. Cred că pentru a prinde proiecte mari, străine, interne etc., nu ne dedicăm creativității în felul în care să putem duce proiectul la un nivel mai mare. Uneori nu ne putem dedica așa cum ar trebui unui proiect.
Mai jos puteţi urmări câteva dintre filmele realizate de Tedy Necula:
Noi în anul 2 000
Ba se poate!
Zâmbiţi, vă rog!
