Borși Ronald: “Lumea nu prea înțelegea de ce ar trebui să ne jucăm la lucru, de ce învățarea are legătură cu joaca”

Borși Ronald2– Interviu cu Borși Ronald, Solver training & consulting

– Cum ați ales soluția de a adapta jocurile la traininguri?

– Povestea mea a început jucând jocuri video. Jucam și în RCL (Romanian Cyber League), eram foarte pasionat de tot ce înseamnă jocuri video, dar cu timpul am renunțat la această activitate. Am lucrat destul de mult în corporate, după care am decis să îmi înființez propria firmă de training și team-building. La un moment dat, la cererea pieței și din inițiativă proprie, am început să dezvoltăm altfel de traininguri, bazate exact pe ceea ce ne plăcea: pe jocuri.

– Care au fost primele jocuri pe care le-ați dezvoltat?

– Primul joc pe care l-am dezvoltat a fost Rome, care în momentul de față este și vârful de lance al companiei. Este o combinație între Monopoly, Catan și un training extrem, extrem de serios. După care au urmat altele, bazate pe topicuri foarte specifice, cum ar fi meetinguri eficiente, negociere, team-leading. Când am început noi să ieșim pe piață cu concepte gamificate și cu jocuri efectiv, pe care le folosim în domeniul trainingului, piața a fost destul de reticentă. Adică, lumea nu prea înțelegea de ce ar trebui să ne jucăm la lucru, de ce învățarea are legătură cu joaca. Însă, urmând trendul piețelor „de afară”, trendul piețelor mai mature, companiile mari au început să-și dea seama că într-adevăr, metodologia aceasta este mult mai bună decât cele prăfuite deja, cele clasice, predate și răs-predate și au fost tot mai interesate de ceea ce facem noi.

– Cum sunt, de exemplu, jocurile bazate pe negociere?Borși Ronald

– Jocurile bazate pe negociere sunt în general foarte competitive. Se bazează foarte mult pe lipsa anumitor resurse de care ai nevoie ca să îți atingi obiectivele și pe negocieri foarte dure pentru a obține respectivele resurse.

– Fiind un domeniu relativ nou, ce dificultăți ați întâlnit?

– Cele mai mari obstacole au fost, în primul rând, date de piață, care era puțin mai reticentă la ceea ce făceam noi și implicit, cele financiare, pentru că dezvoltarea unor asemenea jocuri este mult mai complexă decât pare. Vârful nostru de lance, Rome, a fost dezvoltat în doi ani și jumătate, în care trebuie să trăiești din ceva și tu și designerii și game-designerul, trebuie să îți faci printuri, să te duci în diferite locuri, să faci testare fie la compani, fie la ONG-uri. Toate aceste lucruri te marchează, își pun amprenta și pe joc, dar și pe tine ca și antreprenor.

– Ați spus că durează foarte mult să dezvolți un joc. Cum ați reușit să rezolvați problema timpului din punct de vedere financiar?

– Financiar, ne-am susținut fie din alte proiecte de team-building, în principal mai mici, fie livrând și alte traininguri. Practic, livram traininguri clasice și ocazional jocurile pe care le iubeam foarte mult. Astfel, un segment de business l-a susținut pe celălalt.

– Ce recomandări le-ați da celor care consideră că nu este posibil să reușești cu nimic în România?

– Să se gândească foarte bine dacă sunt nebuni sau nu. Dacă nu sunt nebuni, să nu se apuce de domenii care sunt neapărat mainstream, pentru că e un drum anevoios, cu foarte multe greutăți, dar merită. Din punctul meu de vedere, merită. Dacă ai tăria psihică să treci peste orice obstacol, ca să reziști până când ești viabil, merită foarte mult.

http://www.solver-consulting.ro/

Comentarii

comentarii

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here

3 × five =