Hedi Hoka: “În viață poți să le ai pe toate: să ai și familie, să ai și carieră”

Hedi Hoka– Interviu cu Hedi Hoka, doctor în psihologie, autor

– Cum ați ajuns un psiholog, dar și un scriitor de succes?

– Întotdeauna mi-a plăcut psihologia și am vrut să fac ceva în domeniul acesta, prin urmare am terminat facultatea. Nu am fost niciodată o studentă strălucită, dar cred că am avut norocul să întâlnesc un profesor minunat, pe Mircea Miclea, care a văzut ceva în mine și m-a îndreptat să studiez mai departe și să îmi iau doctoratul. Am fost plecată o perioadă în Olanda, după care am lucrat ca și profesionist. Ulterior am descoperit că îmi place foarte mult să scriu și mi s-a spus de către editor și agenți literari că am un anumit talent. Așa că am decis să-l cultiv, să mă ocup mai mult de el. Am scris această carte, „Iubesc să fiu femeie”, care a apărut în urmă cu un an și care, spre marea mea bucurie, pentru că nu am intenționat, nu am făcut campanii de PR și marketing, a fost declarată best-seller. S-au vândut foarte multe exemplare și pentru mine a fost o recunoaștere a talentului meu, pentru că de data aceasta, cititorul m-a validat prin faptul că a cumpărat cartea.

– Care a fost cea mai mare provocare din cariera dumneavoastră?

– Eu spun foarte sincer că cea mai mare provocare pentru mine a fost să-mi temperez această atitudine de carieristă. Dar să știi că acum, după ce m-am maturizat, mi-am dat seama că a fost un lucru relativ fals pe care mi l-a impregnat societatea în cap, în sensul că, femeie fiind, de foarte multe ori mi s-a zis că nu poți să le ai pe toate, să ai și familie, să ai și carieră. Cumva, m-au influențat într-un mod negativ aceste idei și vorbe. La un moment dat, am luat o decizie de care mi-a părut rău: să mă dedic exclusiv vieții profesionale și să nu mă intereseze celălalt aspect. Ca norocul că m-am maturizat puțin și am ajuns la concluzia că viața asta este făcută așa încât să poți să le ai pe toate. Cred că cea mai mare provocare pentru mine a fost să învăț cum să stau în echilibru, ca să am și o carieră de care eu să fiu mulțumită, dar în același timp să am și o viață personală care să mă facă să mă simt împlinită. Eu cred că a fost cea mai mare provocare pentru mine și mă bucur foarte mult că am reușit să conștientizez faptul că ceea ce mi s-a spus în trecut nu a fost un lucru adevărat.

– Cum s-ar putea depăși aceste stereotipuri care sunt în societatea românească?Hedi Hoka 2

– Acum că privesc în urmă, cred că cel mai important lucru ar fi să facem mai multă educație pe acest aspect. Cred că este nevoie de speakeri motivaționali, sau persoane în dezvoltarea personală, dar care gândesc așa, precum spuneam mai devreme: că în viață poți să le ai pe toate. Este important să-ți găsești acel echilibru și nu să fii atât de concentrat doar pe un singur lucru, de exemplu, succesul. Cred în asemenea programe educaționale prin care să fii informat. Eu mi-aduc aminte, eram și eu foarte tânără, undeva la 22 de ani când nimeni nu mi-a oferit o altă perspectivă asupra vieții și fiind înconjurată de oameni foarte corporatiști, pentru care doar munca conta, m-am lăsat influențată de ei. Dar nu este chiar așa și cred că asta ar fi important, să se scrie mai mult, să se ceară părerea femeilor care au reușit, să fie întrebați: „Tu cum ai reușit? Care au fost pentru tine provocările?”

– Și totuși, cum ați reușit?

– Pe mine cred că m-a ajutat foarte mult să mă temperez faptul că la un moment dat în viață, m-am îmbolnăvit. Fiecare boală are o legătură, nu, nu te speria, nu este nimic grav, dar a fost o boală pe care cred că am făcut-o datorită unui dezechilibru și din această obsesie de a reuși și acest „eveniment” m-a așezat puțin, m-a pus pe puțin să mă gândesc de ce mi se întâmplă. Atunci mi-am dat seama că nu e chiar așa, nu trebuie să suferi de nevroza asta a reușitei și poți să faci lucrurile temperate. Am mai învățat că este OK să nu îți iasă ceva. Este OK să nu reușești câteodată, este OK să mai ai câte un eșec și să cazi jos și acum am o cu totul altă atitudine față de aceste lucruri. Pentru mine, a învăța din eșecuri a fost un maestru foarte bun, pentru că mi-a dat această deschidere mentală: „OK, acum nu mi-a reușit, dar hai să văd de ce nu mi-a reușit. Dacă ar fi să iau de la început, ce aș face diferit?”. Și cred că pe drumul acesta conștientizarea m-a ajutat foarte mult, faptul că am conștientizat o serie de lucruri și că mi-am propus să-mi învăț lecțiile. Pentru că știi cum e? Lecțiile astea de viață se tot repetă, până când îți înveți lecția. Și în momentul în care ți-ai învățat lecția, atunci vezi altfel lucrurile.

– Ce le-ați recomanda tinerilor care își doresc să reușescă în carieră?

– Cred că le-aș da două sfaturi: unul va fi adresat tinerelor și altul, tinerilor. Sfatul pe care l-aș da tinerelor ar fi: după ce au terminat facultatea, un an de zile să plece undeva, să plece într-o altă țară, să cunoască o altă cultură organizațională diferită de ceea ce este aici. Pe mine m-a ajutat foarte mult să văd cum trăiesc alți oameni, cum lucrează, cum se descurcă, pentru că îți deschide o altă perspectivă și asupra vieții și a carierei. Poate și tinerii, bărbații, i-aș încuraja tot așa, să își ia câteva luni și să plece. În străinătate e relativ ușor să îți câștigi cât de cât existența lucrând ca și barman sau joburi care nu necesită calificări prea importante, dar care pot să-ți asigure cazarea și masa de care ai nevoie. Al doilea lucru pe care l-aș spune și i-aș sfătui este să citească foarte mult, pentru că, dacă vrei să ai copii inteligenți, citește-le povești. La fel și cu adulții. Dacă vrei să fii un om de succes, cred că cel mai important lucru este să citești, pentru că cititul exersează mult gândirea, iar când vine vorba de succes, cred că felul în care gândim este foarte important. Iar din punct de vedere psihologic, să nu uităm că felul în care gândești, în care simți și în care te comporți, între cele trei există întotdeauna o legătură, fără nici o excepție.

https://www.facebook.com/drhedihoka

Comentarii

comentarii

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here

5 × five =