Andrei Roșu: „Să începem de unde suntem, cu ce avem și o să vedem că o să ajungem departe”

– interviu cu Andrei Roșu, sportiv anduranță

– Cum ți-ai descoperit motivația pentru sport?

– Cred că sportul este în ADN-ul nostru, deci nu este un lucru nenatural pe care îl facem. Nu e ca și cum am sări cu parașuta sau am pleca în spațiu, este un lucru pe care îl facem de mici. Toți copiii fac sport, milioane de ani oamenii au făcut mișcare pe această planetă, nu au stat nemișcați pe un scaun. Eu am redescoperit bucuria mișcării undeva pe la 33 de ani, după mulți ani de inactivitate și de kilograme în plus, când am decis să abandonez canapeaua de acasă și în general, canapelele de care suntem înconjurați, că e vorba de scaunul de la mașină, de la birou sau fotoliul de acasă și să fac mișcare. Alergarea mi s-a părut un sport accesibil, pentru că n-ai nevoie de investiție majoră, nu e golf sau hockei. Am început să alerg, pentru a fi și un model pentru băiețelul meu, acum avem doi copii, deci trebuie să fiu un model și mai bun. Alerg de când băiețelul meu are un an și efectele s-au văzut, că și el e foarte activ, foarte bine definit, ceea ce este din ce în ce mai rar în ziua de azi pentru copii, obezitatea a devenit deja o problemă majoră. Întreaga familie aleargă, soția are și ea vreo 15-16 maratoane și semimaratoane la activ, deci viitorul arată bine.

– Cum ai reușit performanța să fii primul român care să traverseze înot canalul Mânecii?

– În general, în momentul în care îmi aleg proiectele, criteriul principal este să îmi creeze o stare de disconfort și de teamă și în momentul în care să le aleg, să nu pot fi în stare să le realizez. Atunci când m-am gândit la Canalul Mânecii, de abia începusem să iau lecții de înot, deci era clar că nu aș fi putut traversa nici măcar un sfert din el. Asta te determină să te transformi, să te antrenezi să devii un om care să poată realiza. E nevoie doar de antrenament, până la urmă, secretul succesului este să faci pași mici, dar constant. Adică, orele de antrenamente în fiecare zi cu siguranță te vor duce undeva, nu ai cum să rămâi la același nivel.

– Tu cum te-ai antrenat pentru această provocare? Cât timp ai alocat?

– Pentru Canalul Mânecii, m-am antrenat un an de zile specific pentru acest canal, de trei ori pe săptămână. La sfârșitul săptămânii de obicei erau antrenamentele de înot mai lungi, care însemnau 4 ore, 6 ore, în ape deschise sau în bazin, după caz, în ape reci ca să se familiarizeze corpul cu temperatura mică din canal, la 12 grade.

– Cum ai reușit să îmbini pasiunile cu familia și cu cariera?

– Ideea este că nu le amestec. Am descoperit că e mai productiv să împart ziua în trei bucăți distincte: prima parte a zilei, trezindu-mă mai devreme, pe la 5, de la 5 la 7 jumate mă antrenez, în weekend mai devreme, de la 4, după aceea, este partea de carieră, până la 5-5 jumătate după masa, după care seara este timp de calitate petrecut cu familia sau cu cei dragi. Altfel, e ca și cum ai încerca să alergi pe bandă, în timp ce lucrezi la birou și cu copiii agățați în spate: nu te bucuri de interacțiunea cu copiii, nici nu te antrenezi bine și nici nu lucrezi bine. Cred că dacă le disociem în felul acesta, cel puțin în cazul meu, funcționează foarte bine.

– Care au fost cele mai dificile momente și care a fost motivația care te-a făcut să mergi mai departe?

– În prima fază, sigur că dorința de a rămâne un model pentru copiii mei. Pentru că a fi model pentru cineva drag mie, nu e muncă de o săptămână sau o lună, ci un efort continuu. Copilul vede ce faci tu și atunci când are un an și atunci când are 10 sau 15 și atunci, dorința aceasta de a rămâne pe un drum pe care mi l-am propus, plus susținerea unor proiecte sociale și inspirația pe care o generez prin proiectele mele, ajutând oamenii să se apuce de concurs și să-și îndeplinească visele.

–  Ai anumite planuri mărețe și pentru viitor?

– Dacă mă uit în urmă, planurile mărețe de acum doi ani mi se par foarte mărunte. Eu cred că în permanență apar provocări în linie cu ceea ce vreau să devin: o versiune mai bună proprie și atunci, întotdeauna când cred că nu este mai greu de atât, apare ceva. Anul acesta, intenționez un deca ultra-triatlon, adică zece iron man-uri unul după altul în Elveția, în august și de la anul mă apuc de alte sporturi, de vâslit.

– Ce sfat le-ai da persoanelor care doresc să înceapă practicarea unui sport?

– Eu cred că dacă cineva vrea cu adevărat să facă sport, ar trebui să se fi apucat deja. Nu trebuie să ne găsim scuze, mă apuc acum de sport pentru că m-a sfătuit Andrei Roșu ce să fac, sau că n-am unde să alerg sau nu am cu cine, e prea cald, prea frig. Ar trebui să lăsăm scuzele acestea la o parte, pentru că suntem campionii scuzelor și să ne punem pantofii în picioare. Să începem de azi, pentru că noi tot timpul începem de mâine sau de luni sau de săptămâna viitoare. Să ieșim din casă, să începem de unde suntem, cu ce avem și o să vedem că o să ajungem departe.

Comentarii

comentarii

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here

10 − five =